Veți spune că nu există un viciu mai rău că fumatul, eu țin să vă contrazic. De foarte multe ori se întâmplă să nu dăm importanță lucrurilor din viața noastră, sau să zicem mereu că orice ar fi, ne putem opri.
De foarte multe ori însă viața ne demonstrează că nu este așa, și că nu avem control pe deplin asupra viciilor noastre din viața de zi cu zi, oricât te-ai chinuit în final viciul câștigă dacă nu ești conștient de acest lucru. Iată povestea unui jucător la jocuri de noroc. Da, exact, jocurile de noroc sunt un viciu chiar mai urât decât fumatul ori băutura, am întâlnit foarte mulți oameni distruși de aceste jocuri. Sfatul nostru ar fi să nu vă apucați de ele, iar dacă sunteți jucător înrăit ar fi bine să vă lăsați de ele. Există ajutor gratis în acest sense, trebuie doar să vă doriți asta.
Astăzi o să îl cunoaștem pe Ionuț. Un împătimit al jocurilor de noroc, ajuns la închisoare.
Iată povestea unui om nenorocos care nu a ascultat sfaturile altora.
Ionuț este un tânăr care a ales greșit. Alegerile sale l-au dus într-un loc în care razele soarelui pătrund strecurate printre gratii. A acceptat să discute cu mine și să-mi spună povestea sa, sperând că alții vor trage povețe din ea, dar nu a acceptat să-i divulg identitatea. Așadar îi voi spune Ionuț vrânceanului pe care l-am vizitat la Penitenciarul Focșani într-o zi de primăvară.
În 2016, mânat de nevoia de a-și întreține financiar pasiunea pentru jocurile de noroc, Ionuț avea să comită faptele care l-au adus în spatele gratiilor. Rămas de la vârsta de șapte ani în grija bunicii, a crezut, înainte de a ajunge în penitenciar, că viața este o distracție și că poți obține satisfacții materiale fără prea mult efort. Încarcerat în mai 2017, pentru doi ani, pentru acces ilegal la un sistem informatic, Ionuț își ispășeste pedeapsa în regim semideschis la Penitenciarul Focșani. În cele 11 luni pe care le-a petrecut în detenție a înțeles că pasiunea pentru păcănele și ruletă l-au costat bani pe care nu-i avea și, în cele din urmă, libertatea.
„… dacă ai mult, vrei și mai mult și te duci în jos”
Pe toată durata dialogului cu Ionuț, povestea sa a curs lin, iar ochii rareori a îndrăznit să-i ridice din pământ. La întrebarea „Ce te-a adus aici?”, a răspuns conștient: „Banii, în primul rând, și neajunsurile”. A continuat apoi să depene cu capul plecat firul evenimentelor. „Aveam niște datorii foarte mari la unul dintre cei cu care am săvârșit faptele. Mă împrumutasem la el, din cauza jocurilor de noroc. M-am împrietenit cu el prin fratele său, pe care-l cunoșteam dinainte. M-am dus la el la Cluj, am stat o perioadă cu el prin județ, pe la noi, apoi am întrerupt legătura. În perioada în care nu am vorbit cu respectivul am lucrat ca taximetrist și jucam foarte mult la aparate. Am început să joc la aparate cu prietenii, cu anturajul. Ieșeam seara în oraș și se găsea câte unul care să zică: Hai puțin și la cazino! Mă împrumutam de bani pentru jocuri, credeam că o să câștig din ce în ce mai mult. Câștigam, dar îi băgam la loc, că așa se întâmplă mereu, dacă ai mult vrei și mai mult și te duci în jos. Dar nu poți să ajungi om din asta, nu există așa ceva. La un moment dat fratele respectivului mi-a spus că fratele său are nevoie de șofer. Mi-a spus că dacă tot am să-i dau bani, să mă duc să-i conduc mașina, să-l plimb prin oraș. Am ajuns la el acasă și am aflat că împreună cu un vecin de fapt se ocupau cu furturi”.
Chiar dacă știa că ceea ce urmează să facă nu era un lucru bun, Ionuț nu a găsit la acea vreme puterea de a spune nu. „Am plecat cu ei în oraș și am făcut prima infracțiune. Am furat un portofel în care am găsit 10 milioane de lei vechi, apoi ei au spus să mergem în gara din Cluj. Am ajuns acolo și au găsit un bătrânel, pe care voiau să-l fure. Am stat vreo oră după el, apoi i-au sustras portofelul, dar ne-au filmat camerele de supraveghere din gară. În portofel au găsit în jur de opt milioane de lei vechi, un card și o hârtie pe care era scris codul pin. După ce am plecat din gară, au zis să scoatem banii de pe card. În principiu am zis: Băi, eu nu vreau, că o să ne prindă sigur! Au insistat apoi că nu o să fim prinși și unul dintre ei mi-a dat o șapcă, iar celălalt o geacă, ca să mă maschez și m-am dus la bancomat. Ei au stat pur și simplu la doi metri de mine. Am scos de pe card vreo 15 milioane de lei vechi. După asta i-am zis că nu mai vreau să particip la furturi și, dacă vrea, să-l duc în oraș și cam atât. Îmi era teamă și am zis că pentru ce să risc! Mă înțelesesem cu el doar să-i fiu șofer, iar din banii, pe care ar trebui să mi-i dea, să scadă datoria. Am mai stat o perioadă cu el la Cluj, apoi am venit înapoi în județ”.
„… poate nu or să ne prindă!”
După comiterea furturilor, Ionuț a refuzat să mai săvârșească fărădelegi, s-a întors acasă și s-a angajat ca șofer. „Mi-am văzut de viața mea liniștit. Aveam o iubită, care după ce am ajuns la pușcărie m-a lăsat. Am muncit o perioadă ca șofer la o firmă de curierat și într-o zi mă sună nevasta respectivului, cu care furasem la Cluj, și-mi spune că l-au arestat pentru faptele comise. Mi-a zis că au intrat mascații peste el și l-au luat, iar acum mă căutau și pe mine. Trecuseră vreo 4-5 luni de la săvârșirea faptelor. Prima oară da, aveam o teamă că ne vor prinde, apoi, în lunile care au urmat, am zis că poate nu or să ne prindă și nu o să ni se întâmple nimic! Când m-a sunat nevasta lui și mi-a spus că l-au luat și l-au arestat, în prima fază am zis că nu este adevărat, că nu cred așa ceva și că poate mă minte. N-am crezut. După câteva zile a venit soția lui acasă la mătușa mea și mi-a spus: Te caută și pe tine poliția, că au fotografii cu tine, din gară. Ne luaseră după camerele de supraveghere din gară și de la bancomat! M-am dus singur la DIICOT, să dau declarație. M-am împrumutat iar de bani și mi-am găsit un avocat, ca să scap. M-am dus în Cluj, la DIICOT, cu avocatul, am dat declarație și am recunoscut tot. Mi s-a spus că ne vedem la tribunal. M-am întors cu avocatul de la Cluj. N-am mai fost în stare de nimic, n-am mai putut nici la muncă să mă duc. Am stat într-un stres continuu. Știam că ori scap, ori vin la pușcărie. Eram foarte stresat, slăbisem, nu mai aveam prieteni. În afară de familie și de fosta prietenă nu am căutat sprijin moral la nimeni! Am stat cum am putut, nu am căutat pe nimeni la care să mă plâng. Doar mătușa și cu bunica m-au ajutat. Am luat avocatul și m-am dus la primul termen al procesului. I-am plătit o sumă foarte mare de bani și a zis că mă ajută sigur. Mi-a promis că mă scapă și că nu o să ajung la pușcărie. După două luni instanța de fond mi-a dat sentința de doi ani cu executare. M-a dărâmat! Dintre cei doi, cu care am participat la furt, unul a primit doi ani cu suspendare, iar altul a primit patru ani cu executare. Pe mine m-au băgat la acces ilegal la un sistem informatic, pentru că am scos bani de pe un card furat. După sentința dată de instanța de fond am făcut apel. Am venit din nou în județ, iar după o zi sau două mi-a zis avocatul că mi s-a respins apelul și că nu avem ce face; ori vin mascații să mă ia de acasă, ori mă duc eu la penitenciar. Mi-am făcut bagajul, m-am dus dimineață la poliție și m-au adus direct aici”.
Ajuns la poarta penitenciarului, cu bagajele în mână, în mintea lui Ionuț tot ceea ce auzise vreodată de pe la alții despre pușcării se transformase în cele mai negre gânduri. „Mă gândeam că o să fie foarte rău, că or să mă bată, lucruri din astea. A fost greu la început, nu puteam să mă adaptez cu tot felul de oameni. Prima oară a fost un șoc puternic. Venind de afară, unde ai toate condițiile și alt mediu, e foarte greu. M-am adaptat cam într-o lună. După trei săptămâni m-au dat la muncă și a început să fie din ce în ce mai bine. Auzeam de la toți că trebuie să am grijă, să stau liniștit, să nu fac probleme. Oricum nu aveam de gând să fac probleme, am venit cu gândul să-mi ispășesc pedeapsa și să ies în libertate cât mai repede, să nu-mi prelungesc șederea aici”.
„Înainte vedeam viața ca pe o simplă distracție”
În penitenciar, Ionuț muncește ca ospătar, face sport și citește. Sport făcea și în libertate. „Am ajuns aici din cauza jocurilor de noroc. Din cauza lor s-a întâmplat tot. Înainte vedeam viața ca pe o simplă distracție, nu luam nimic în serios, nu voiam să-mi întemeiez o familie. Acum s-a schimbat totul radical, vreau să mă apuc de muncă, poate îmi găsesc o fată, nu mai am chef de prostii și să vin a doua oară pe aici, că am văzut cum e viața aici! Mai bine stau liniștit și trăiesc cum pot, chiar dacă e greu în România, dar măcar să fiu liber. Mai bine liber și sărac, decât bogat și la pușcărie. M-a vizitat bunica, mătușa, un unchi, a fost și tata pe la mine. Mama nu a venit! De mic, de când m-a lăsat, nu prea am mai vorbit cu ea. Părinții m-au lăsat de mic. Mama a plecat pe drumul ei, tatăl pe drumul lui. M-au lăsat la bunica. Copilăria mea a fost zdruncinată, n-am putut să mă bucur nici de mamă, nici de tată. Bunica a ținut loc și de mamă și de tată. A avut grijă de mine, venea la școală, m-a ajutat cât a putut ea. Îmi pare foarte rău că am dezamăgit-o acum, când a îmbătrânit, și nu pot să o ajut. Sper că pe parcurs o să-i fiu aproape. Am terminat liceul, am învățat cât am putut, dar dacă am avut anturaj, nu m-am mai ținut de școală, am terminat 12 clase și m-am golănit, ca să zic așa. Anturaj, jocuri, distracție! Mi-am făcut prieteni dubioși din timpul liceului. Erau mereu jocuri, mereu distracții. Dar prietenii ăștia aveau situații financiare mai bune, m-am luat cu ei și am văzut unde poți ajunge. Cred că teribilismul îi poate aduce pe tineri aici, în penitenciar”.
„Vreau să-mi văd de viața mea liniștit, să-mi fac o familie”
Ionuț se teme acum să mai lege prietenii și să asculte de alții. Dacă ar putea da timpul înapoi, nu s-ar mai împrumuta de bani și ar trăi cum ar putea „Distracțiile, faima și dorința de a avea cât mai mulți bani – de aici pleacă totul. Nu se merită! Și cu lucruri mai puțin valoroase poți avea o viață liniștită și frumoasă. Nu banii aduc neapărat fericirea. Pot să trăiesc și dacă nu am foarte mulți bani, nu trebuie să mă afirm. Din punctul meu de vedere nici nu-mi mai trebuie anturaj, vreau să-mi văd de viața mea liniștit, să-mi fac o familie. În ziua de azi e foarte greu să stai fără anturaj, dacă ieși la o bere, mai vine unu și tot așa. Dacă ai băut cu ei o bere și zice unu să te urci la volan, este foarte ușor să comiți fărădelegi sau, mai rău, să mori. Pentru tinerii din ziua de azi este foarte periculos anturajul. Depinde și ce-și dorește fiecare. Dacă-și dorește o viață zdruncinată, și-o face imediat. Dacă omul vrea să fie liniștit să-și vadă de treburile lui și de viața lui, trebuie să aibă grijă. Nu știu dacă o persoană m-ar fi putut ajuta să nu mai ajung să comit faptele, depinde de sinea fiecăruia. Dacă mă retrăgeam la un moment dat din anturajul respectiv, poate nu mai ajungeam aici”.
„Dacă nu mă angajez, pot să vin oricând la pușcărie”
La momentul întâlnirii noastre Ionuț primise vestea că peste trei săptămâni ar putea fi din nou acasă, în libertate, dacă instanța va accepta propunerea de liberare condiționată. „Mi-am dat seama că mai bine muncești și poți avea o viață liniștită, fără stres, decât să faci infracțiuni. M-am schimbat foarte mult în acest an de când sunt aici. Înainte eram foarte teribilist, vedeam o distracție în orice. Acum nu mai e la fel, vreau să muncesc, să nu mai am problemele pe care le-am avut înainte. Vreau să fac școala de șoferi profesioniști și să mă duc să muncesc, să produc bani și să-mi văd de viața mea liniștit, fără anturaje. Vreau să-mi fac o familie, să nu mai am prieteni. Oricum, după ce ieși de aici ești văzut altfel, că lumea generalizează tot. Ai fost la pușcărie, ești un hoț! Nu cred că oamenii fac diferențe între noi. Dar eu cred în reabilitare, nu vreau să mai vin a doua oară aici. În nici un caz! Am stat cât mai ferit de oamenii de aici, rareori ieșeam pe afară, sau să stau la discuții cu deținuții. Nu mi-am făcut nici un prieten aici, muncesc de dimineață până la 16:00, aproape în fiecare zi. M-am retras, nu ies pe afară să am tangențe cu alți oameni, care văd altfel pușcăria. Ei (n.r. deținuții) dacă vin a doua oară aici, sunt deja ca la ei acasă. Eu nu pot să mă duc afară să stau de vorbă cu ei. Am zis că mai bine vin de la muncă, mă pun în pat, mă odihnesc, fac sport ca să mă simt mai bine, pentru că aici nu ai cum să te miști altfel și ți se atrofiază mușchii. Avem o cameră mică, destul de bună, suntem șase inși. O parte dintre colegii mei de cameră muncesc cu mine, iar restul sunt închiși pentru fapte nu foarte grave și sunt oameni care, ca și mine, vor să-și ispășească pedeapsa fără probleme, să nu stea prea mult pe aici și să iasă afară. Mai sunt certuri, de la orice, dar trebuie să lăsăm de la noi și să fim psihic tari, ca să nu ne pierdem încrederea, să ne batem, sau alte lucruri urâte. De când am intrat pe porțile astea mi-am zis: Trebuie să fii tare, să nu vorbești greșit, să nu te bagi în discuții sau jocuri cu alții! Mi-am spus: Pentru ce să vorbesc cu cineva, care mă poate destabiliza psihic, când pot să fac sport, sau să citesc o carte. Când ies afară trebuie să mă angajez, să muncesc. Dacă nu mă angajez, pot să vin oricând la pușcărie. Sunt influențabil, sincer să fiu, și de asta evit contactul cu unele persoane. Aici ai foarte mult timp la dispoziție să-ți antrenezi mintea. Cel mai mult m-am gândit la familie, mai mult suferă familia decât suferă cel de aici. Când eram în libertate mă gândeam numai la bani, parcă mă înebuniseră banii. Acum nu mă mai gândesc la bani, că am văzut unde te aduc. Când voi fi afară și-mi voi face o familie, voi pune familia pe primul loc. Fosta mea iubită și-a găsit pe altul, m-a vizitat de două ori aici, dar nu a vrut să mă aștepte. Nu am de gând să o caut când voi ieși de aici, pentru că și din cauza unei femei poți ajunge la pușcărie.
Dacă nu-i cunoșteam pe cei cu care am comis faptele nu cred că mai ajungeam aici, nu mă mai împrumutam bani de la ei, nu mai apelam la ei. În mare parte societatea este vinovată, dar și tinerii, că nu vor să se ducă la muncă pe un salariu de 10-15 milioane de lei vechi. Societatea nu ne oferă unele posibilități, așa cum e la ceilalți europeni. E greu pentru un tânăr care termină un liceu, face o facultate, dar ajunge să lucreze pe 10 milioane, sau nu are unde să se angajeze, sau unde să stea. Nu ni se oferă multe posibilități. Dacă nu ar fi hoția asta din țara noastră, dacă ni s-ar oferi posibilitatea să lucrăm… Dar sunt foarte mulți care nici nu vor să muncească, stau și iau ajutor social, fac 2-3 copii ca să ia bani pe urma lor. Nu ai cum să ai o viață bună așa! Am fost plecat în străinătate, am și muncit acolo, dar m-am întors, am zis că e mai bine acasă, dar a fost mai rău… Societatea noastră nu pot să zic că ne oferă multe posibilități. Mătușa și bunica m-au ajutat foarte mult, chiar și de când sunt aici. Îmi pare rău pentru ce le-am făcut, încerc să mă îndrept și să am o viață. Vreau să pot munci, să-mi pot întemeia o familie și să am o casă a mea”.
„Nimeni nu scapă fără să plătească pentru faptele sale”
L-am întrebat pe Ionuț ce le-ar spune tinerilor care, așa cum și el obișnuia, nu se gândesc prea mult la consecințele faptelor lor. „Tinerii trebuie să se gândească de 2-3 ori înainte de a face ceva. Trebuie să știe că într-o pușcărie nu-i așteaptă nimic plăcut, că aici sunt tot felul de oameni, pe care nu ai cum să-i înțelegi. Pușcăria este ca o societate mai mică, în care unu vrea să tragă și să câștige de la celălalt mai mult. Toți sunt la fel, dar ei (n.r. deținuții) se cred unul mai presus decât celălalt. Dacă unul are mai mulți bani se crede superior celorlalți și-i tratează mult mai urât pe restul. Din păcate, tinerii, chiar și cei cu bani, nu se gândesc că din orice prostie pot să ajungă aici. Aș vrea să le zic să nu o ia pe calea asta rea, mai bine să se apuce de muncă și să-și vadă liniștiți de viață, decât să producă infracțiuni. Niciodată să nu creadă că vor scăpa neprinși. Nimeni nu scapă fără să plătească pentru faptele sale”.
„Sunt nerăbdător să ajung acasă… Le-am promis tuturor că nu voi mai ajunge pe aici”, mi-a mai spus Ionuț înainte de a încheia discuția. Povestea lui poate fi povață pentru cei care se urcă băuți la volan, care sparg locuințe sau fură din buzunare, care tâlhăresc, agresează sau comit tot soiul de infracțiuni.