Puțini știu probabil că pe data de 2 Iulie în fiecare an, în calendarul creștin ortodox avem sarbatoare cu cruce neagră.
În fiecare an pe data de 2 Iulie creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, marele domnitor al Moldovei, care a marcat istoria țării noastre.
Tot pe 2 iulie este cinstită și Așezarea veșmântului Născaăoarei de Dumnezeu în biserica din Vlaherne, precum și pomenirea Sfântului Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului și a Sfântului Mucenic Coint.
Sfântul Ștefan cel Mare s-a născut din părinți creștini Bogdan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, provenit din neamul Mușatinilor și din al Doamnei Oltea Maria, provenită din neamul Basarabilor.
După uciderea tatălui său, este chemat la tronul Moldovei la 12 aprilie 1457. Încercat, pe parcursul lungii sale domnii, de numeroase suferințe, nu și-a pierdut niciodată nădejdea în Bunul Dumnezeu ci, cu evlavie și-a purtat jugul vieții sale, potrivit calendar-ortodox.ro.
Cine a fost Ștefan cel Mare și de ce a fost declarat Sfânt
Ștefan cel Mare și cel Sfânt a luptat pentru apărarea întregii creștinătăți „pâna la moarte” cu capul sau adică, „cu prețul vieții sale”, cum arată în scrisoarea adresată principilor întregii creștinătăți, chemându-i la lupta de apărare a credinței creștine. Ștefan a pus biruințele sale nu pe seama iscusinței minții sale ci, cu smerenie pe seama voii și puterii lui Dumnezeu. Maritul Voievod a fost nu numai apărător, ci și mărturisitor al credinței prin numărul mare de mânastiri și biserici zidite, atât în Moldova cât și în Muntenia, Transilvania și Muntele Athos. Prin frumusețea și măreția acestor sfinte lăcășuri, împodobirea lor cu pictură, înzestrarea lor cu cele necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o măiestrie artistică neîntrecute pâna astăzi, credinciosul Ștefan cel Mare și Sfânt a adus slavă neamului românesc și lui Dumnezeu.
Că om al rugăciunii, Voievodul a cerut sfințitilor părinți să se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru oștenii săi, pentru cei vii și pentru morți. El însusi se ruga cu post și facând nenumărate fapte de milostenie în vremuri de primejdie mai ales, așa cum este înfatisat pe icoanele pictate în ctitoria să de la Putna.
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost părinte și povățuitor duhovnicesc și întelept sfătuitor în ceasurile sale de rugăciune și veghe. Deopotrivă a fost om al întelepciunii și dreptățîi, precum și al iubirii și iertării: „Te-am iertat și toată mânia și ura am alungat-o cu totul din inima noastră”, scria Voievodul, adresându-se boierului sau Mihu, unul din cei care participaseră la uciderea părintelui sau. G
ândul morții pururea l-a avut în minte căci pentru el moartea era, potrivit învataturii creștine, o strămutare „de la cele vremelnice” către „locașurile de veci”, așa cum el însuși a pus să se scrie pe piatra sa de mormânt, pregătită cu 12 ani înainte de moartea sa.
Ștefan cel Mare a fost înmormântat la mănăstirea Putna
Paginile sfinte de cronică româneasca amintesc peste veacuri despre evlavia, cinstirea și credința poporului român față de Ștefan cel Mare: „iar pe Ștefan Vodă l-au îngropat țară cu multă jale și plângere la mânastire la Putna care era de dânsul zidită.
Atâta jale era de plângeau toți, că după un părinte al lor”, zicând mai departe cronicarul: „Ce după moartea lui pâna astăzi îi zic Sfântul Ștefan Vodă…, pentru lucrurile lui cele vitejești, care nimeni din domni, nici mai înainte, nici după aceea l-au ajuns”.
De la mutarea moartea sa, mormântul său de la Mănăstirea Putna este străjuit de o candelă pururea aprinsă, unde fiii neamului românesc neîncetat își pleacă genunchiul cu evlavie și rugăciune către Milostivul Dumnezeu.
Voievodul Ștefan cel Mare ramâne peste veacuri o pildă de adevărat conducător de țară, stapânit permanent de credința în Dumnezeu și iubirea de țară.