Părintele Vasile Ioana, invitatul celui mai recent episod al podcastului „Profu’ de sport”, l-a descris pe Gigi Becali „fără camere de luat vederi”. Cum diferă patronul FCSB în viața de zi cu zi față de personajul efervescent de la TV?
Invitat în „vestiarul” Gazetei, Părintele Vasile Ioana, parohul bisericii „Sfântul Nicolae Dintr-o Zi” din București, a vorbit pe larg despre modul în care îl percepe pe Gigi Becali, patronul de la FCSB, în absența camerelor de filmat.
În ultimii ani, Becali și-a construit un obicei din a aduce credința, biserica și pe Dumnezeu în intervențiile sale publice.
Părintele Vasile Ioana, despre Gigi Becali: „Are în inimă credința cea adevărată”
– Ce părere aveți despre discursul religios etalat de Becali la TV și cât de corect este că îl implică pe Dumnezeu în tot felul de discuții legate de arbitraje, de lupta la titlu, de forma unui jucător și așa mai departe? Vi se pare că este potrivit în raport cu religia pe care o tot propovăduiește el?
– Personal, eu nu vreau să judec oamenii, pentru că văd la oameni numai partea frumoasă. Eu așa aleg să trăiesc în viața asta. Și am primit de la Dumnezeu această recomandare: «Nu judecați, ca să nu fiți judecați! Cu judecata cu care veți judeca, cu aceea veți fi judecați». Deci, eu văd în oameni binele. Toți avem și o parte întunecată, și o parte luminoasă. Toți! Dar eu când mă uit la tine văd că ai niște ochi frumoși și văd emoția din spatele ochilor tăi și văd frumosul din tine. Nu mă
interesează ce faci tu, viața ta ascunsă, nu mă interesează asta. Te văd frumos!
– Aici era vorba strict despre faptul că îl implică pe Dumnezeu, implică religia, implică credința, aproape orice, pervertind într-un fel sau altul discursul pe care-l are…
– Asta e părerea frăției tale! Părerea mea este că orice om care vorbește despre Dumnezeu face o faptă bună. Și faptul că domnul Gigi vorbește despre Dumnezeu într-o lume secularizată, într-o lume care se depărtează de Dumnezeu, și folosește mijloacele moderne ca să-L aducă pe Dumnezeu în discursul public, mi se pare că face un lucru extraordinar. Domnul Gigi are în inima lui credința cea adevărată, omule! Credința cea adevărată! El este conștient și convins de faptul că merge pe calea Mântuirii.
– Așa…
– Cum se merge pe calea Mântuirii? Îți spun cum: prin credință, prin fapte bune și prin participarea la biserică. În biserică, coboară harul lui Dumnezeu în viața ta. El participă zilnic la Sfânta Liturghie, omul ăsta merge la ora 07:00 dimineața la Sfânta Liturghie.
„Vorbesc despre domnul Gigi Becali fără camere de luat vederi”
– Dar e suficient?
– Nu e suficient, dar este un început. Dar el, cu viața lui, dă un exemplu și altora: «Băi, începe ziua cu Dumnezeu!». Poate că n-ai timp să mergi ca domnul Gigi la Liturghie, dar fă, frate, o Sfântă Cruce, spune „Doamne-ajută”! Deci, în opinia mea, el este un exemplu pentru ce ar trebui să fie un antreprenor. Un antreprenor nu trebuie să se scoale dimineața, să fie la birou, cum sunt angajații, da? Păi, dacă tu ești antreprenor și vii la orice oră vrei, poți să te duci dimineața întâi să te întâlnești cu
Dumnezeu. Ăsta este primul lucru bun pe care domnul Gigi îl face. Al doilea lucru este că are inimă caldă, are inimă moale, plânge, l-am văzut că plânge.
– Și credeți că e sincer 100%?
– Omule, dar eu nu vorbesc de camere de luat vederi. Eu vorbesc acum din viața reală, eu îți vorbesc despre domnul Gigi fără camere de luat vederi. A venit și a slujit la mine în biserică. Și au venit niște sărmani de la Tulcea și au povestit că au un copil mic cu o problemă gravă, un cancer. Cancerele la copii sunt cele mai dureroase evenimente din viața oamenilor. Du-te la o secție de oncologie… mă duc la „Marie Curie”, este foarte greu să vezi un copil de 9 ani, de 10 ani, suferind. Și Gigi a plâns acolo, cu oamenii ăia. Și sufletul lui s-a încălzit și i-a ajutat. Ce vreau să spun cu asta?
– Vă rog.
– Ar trebui să avem inimă caldă, inimă moale, să ne doară durerea altuia, pentru că trăim într-o vreme a egoismului, contăm numai noi! Ne-am învățat cu răul … Auzi că s-au întâmplat cinci crime nu știu unde, a căzut un avion, s-a răsturnat un autocar, i s-au amputat cuiva două mâini. Dar pe noi nu ne mai impresionează. Deci, în momentul în care are loc un accident și cineva rămâne fără o mână, doar trebuie să te gândești un pic: «Doamne, ce viață va mai avea omul ăla? Doamne, ajută-l pe omul ăla!» Adică, să ieși un pic din nevoia ta și să te duci un pic în nevoia ăluia care acum trece printr-o dramă. E, din punctul ăsta de vedere, domnul Gigi are această calitate, că pornește ziua cu Sfânta Liturghie, că aduce mesajul creștin într-o lume care-i departe de Dumnezeu. Acum, că nu toți primesc mesajul sau că doar o parte îl primesc…e așa cum este câmpul cu neghină și cu grâu
Părintele Vasile Ioana: „La mine în biserică, am văzut un om care-L iubește pe Dumnezeu”
– Sau că, uneori, credința poate fi folosită ostentativ sau paravan pentru lucruri mai puțin ortodoxe.
– Da, dar el nu mai e la nivelul ăla, să folosească credința paravan, el trăiește credința autentică! Vă spun asta ca preot care simte oamenii. Omul ăsta poate să fi făcut asta mai în tinerețe, dar eu văd în el o maturizare. Eu l-am văzut pe el în etape. În momentul în care încet-încet te debarasezi de lucrurile astea care pot să te tragă în jos, cu trecerea anilor are loc o maturizare. Această maturizare duhovnicească o vedem și la el, în faptele lui bune, în prezența la Sfânta Liturghie și în modul în care prezintă mesajul biblic, mesajul lui Dumnezeu. Eu cred că este autentic creștin-ortodox, nu se preface. Am văzut asta în felul în care slujește, iar eu văd că partea asta luminoasă a lui inspiră mulți oameni. Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești. A venit la mine la biserică într-o dimineață.
– Și?
– Erau numai monahi din muntele Athos pe lângă el. Ce limbaj are el cu monahii? Despre Dumnezeu, despre credință, despre dragoste. Eu acest limbaj cald l-am văzut în grupul lui de prieteni. Când te duci la o petrecere, mai înjuri, drăcui, vorbești despre aproapele, judeci pe alții, trăiești în infatuare, mândrie, te îmbraci nu știu cum. Ăsta este un mod de viețuire greșit. Dacă tu te îmbraci obișnuit, nu neapărat să epatezi prin asta, dacă tu ești un om bun, dacă faci fapte bune, dacă-ți pasă de aproapele, trăiești mai frumos. Deci, vorbesc despre modul lui de viețuire. Atenție, eu nu mă uit la televizor, n-am timp, dar eu l-am văzut, efectiv, în biserica mea. A venit de câteva ori și ce-am văzut acolo? Am văzut un om care îl iubește pe Dumnezeu, îi cântă lui Dumnezeu, iubește aproapele, are inimă caldă. Un om ca ăsta este pe calea Mântuirii. Pentru mine, ca preot, orice om care merge pe calea mântuirii este un suflet care are șansa să se bucure cu îngerii în Împărăția lui Dumnezeu. Așa îți doresc și ție, în meseria ta, să-ți dorești să ajungi în Împărăția lui Dumnezeu. Și cum ajungi în Împărăția lui Dumnezeu? Dacă-ți faci bine treaba, și văd că-ți o faci bine, dacă iubești aproapele tău și-L iubești pe Dumnezeu.
– E ca în sport, unde reluările din unghi opus pot schimba cumva percepția. În raport cu Gigi Becali, percepția celor care sunt mai implicați în sport, a spectatorilor, a oamenilor din tribună, este cumva diferită de ce a dumneavoastră, de duhovnic și om care l-a văzut în interiorul bisericii. Din partea asta se vede mai multă agresivitate și mai puțină înțelegere pentru oameni.
– Da, probabil că aici la voi e competiția. Vedeți, voi sunteți mereu în competiție. Competiția strică. La un moment dat, viața ne duce în competiție și e bine să fim competitivi, să vrem să fim buni, dar să fim competitivi în raport cu noi înșine! Iar în raport cu ceilalți să fim iubitori. Eu știu că Dumnezeu ne iubește pe toți la fel. Și pe mine, și pe tine, și pe băieții care ne filmează acum, care sunt în spatele camerelor, și pe toată lumea. Deci, soarele vine la toți, ploaia vine la toți.